Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor - 25 noiembrie 2011
La data de 25 noiembrie 2011 va fi celebrată Ziua internaţională pentru eliminarea violenţei împotriva femeilor. Cu această ocazie, dorim să atragem atenţia întregii societăţi asupra problemei şi a consecinţelor acestui fenomen, exprimându-ne totodată sprijinul şi solidaritatea faţă de cei afectaţi. Campania se desfăşoară sub sloganul : STOP VIOLENŢEI ÎMPOTRIVA FEMEILOR! şi are ca scopconştientizarea populaţiei privind violenţa asupra femeilor, precum prevenirea şi stoparea acestui fenomen. Obiectivul principal al campaniei estetransmiterea către populaţie a unui mesaj care afirmă că violenţa împotriva femeii este un comportament indezirabil şi deviant precum şi informarea tinerilor cu privire la efectele negative ale violenţei asupra femeii. Conform ultimilor date OMS, în lume : • cel puţin una din trei femei a fost bătută, forţată să facă sex sau abuzată pe perioada vieţii • o cincime din femei declară că au fost abuzate sexual înainte de vârsta de 15 ani • violenţa împotriva femeii omoară mai multe femei decât accidentele rutiere şi malaria împreună • aproape 70% dintre victime au fost ucise chiar de către partenerii lor de viaţă • procentul femeilor din ţările în curs de dezvoltare care sunt victime ale violenţei în timpul sarcinii variază între 4% şi 20% • între 10% şi 69% dintre femei au raportat că au fost abuzate fizic de partenerul intim la un moment dat în viaţă • violul sistematic, folosit ca armă de război, a marcat milioane de femei şi adolescente şi le-a lăsat infectate cu HIV/SIDA • cel puţin 60 de milioane de fete „lipsesc” din populaţia mai multor ţări ca rezultat al avortului selectiv • cel puţin 130 de milioane de femei au fost supuse mutilării genitale; alte 3 milioane sunt expuse în fiecare an riscului de a fi victimele acestei practici degradante şi periculoase • crimele „pentru onoare” iau viaţa a mii de femei în fiecare an, în special în vestul şi sudul Asiei şi în nordul Africii În România • una din trei femei a declarat că a fost abuzată fizic sau verbal de către partenerul de viaţă, conform Studiului Sănătăţii Reproducerii 2004 • în primele cinci luni ale anului 2008 au avut loc cu 21,3% mai multe violuri urmate de moartea victimei faţă de perioada similară a anului 2007, peste 50% dintre acestea în mediul rural, conform datelor Poliţiei Române • violenţa în familie este preponderent îndreptată împotriva femeilor: în 2006, dintr-un total de 9372 de victime, 5160 au fost femei, iar în 2007, dintr-un total de 8787 de victime, 5794 au fost femei, conform datelor ANPF • 69 de femei au murit din cauza violenţei în familie numai în 2006 şi 69 în 2007, tendinţa fiind în creştere, conform datelor ANPF • numai în Bucureşti, în perioada 2006-2007, au fost înregistrate 968 de cazuri de violenţă împotriva femeii în familie, 10 decese ca urmare a violenţei şi 47 de violuri în stradă, conform datelor Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti • o cercetare la nivel naţional lansată în 2003 de Centrul Parteneriat pentru Egalitate arăta că: 827.000 de femei au suportat în mod frecvent violenţă în familie sub diferite forme, 739.000 de femei au fost insultate, ameninţate sau umilite, mai mult de 320 de femei au fost abuzate fizic şi un număr similar au suferit abuzuri care au dus la restrângerea forţată a relaţiilor sociale, peste 70.000 de femei au fost abuzate sub forme multiple, inclusiv sexual. Chiar dacă cifrele obţinute pe cale statistică, prin studii epidemiologice sau prin sondaj nu oferă decât o fiabilitate limitată, ele ne ajută cu siguranţă să ne formăm o idee asupra amplorii problemei. Violenţa contra femeilor este “orice act de violenţă bazată pe deosebirea de sex din care rezultă sau este posibil să rezulte pentru femei traumatisme sau suferinţe fizice, sexuale, sau psihologice, inclusiv ameninţările cu astfel de acte, constrângerea sau lipsirea arbitrară de libertate, săvârşite fie în viaţa publică fie în viaţa privată” (Declaraţia pentru Eliminarea Violenţei Împotriva Femeilor, adoptată de Adunarea Generală ONU în decembrie l993.) Persoanele violente manifestă o serie de comportamente agresive repetitive (rareori violenţa se manifestă printr-un singur incident), în forma unor combinaţii de acte coercitive şi de atac, de mai multe tipuri. Violenţa în cadrul familiei nu include numai violenţa fizică (omor, vătămare, lovire), ci şi cea sexuală (violul marital), psihologică (şantaj, denigrare, umilire, izgonire, abandon, izolare), violenţa verbală (insultă, ameninţare) şi cea economică (privarea de mijloace şi bunuri vitale) – (Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii) . Violenţa (intra) familială este “utilizarea constrângerii fizice sau emoţionale asupra unui alt membru al familiei în scopul impunerii puterii şi a controlului asupra acestuia, precum şi ansamblul conflictelor din grupul familial, care au ca efect maltratarea partenerului sau al copilului” (Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii). Condiţiile care favorizează apariţia actelor de violenţă sunt: • Disfuncţiile şi carenţele educative ale mediului familial • Educaţia sexuală lacunară • Carenţele socio-economice • Creşterea gradului de permisivitate socială • Incidenţa tulburărilor psihice Conceptul de „violenţă în familie” este amplu şi cuprinde violenţa domestică (înţeleasă ca violenţă ce apare între parteneri, fie ei soţi sau concubini), dar şi violenţa asupra copiilor, bătrânilor sau altor rude. În ceea ce priveşte violenţa domestică, potrivit unor organizaţii guvernamentale care au efectuat studii privind acest fenomen în România, aceasta reprezintă o serie repetată de comportamente coercitive şi de atac fizic, sexual şi psihic pe care o persoană le manifestă faţă de partener, în scopul controlării şi dominării acestuia, utilizând forţa şi/sau profitând de incapacitatea de apărare a victimei, ce apare în cadrul unei relaţii de cuplu. Aceasta include şi abuzurile de tip economic şi social. Este considerată violenţă domestică şi cea făptuită asupra fostei soţii/partenere şi în relaţiile consensuale.ograme pentru Tineretl Violenţa fizică constă în atingeri sau contacte fizice dureroase care se manifestă prin lovire cu palma, cu piciorul, cu pumnul, îmbrâncire, tras de haine, de păr, zgâriere, plesnire, desfigurare, provocarea de hematoame, contuzii, fracturi, arsuri, bătăi, izbirea victimei de pereţi sau de mobilă, aruncarea de obiecte şi folosirea armelor albe sau de foc, imobilizarea, legarea, reţinerea victimei, lăsarea victimei într-un loc periculos. Violenţa fizică include şi distrugerea bunurilor care aparţin victimei sau pe care cei doi parteneri le stăpânesc şi le utilizează împreună. În general, victimele violenţei fizice în context familial sunt supuse mai multor acte de agresiune în decursul timpului. Efectele imediate ale violenţei fizice sunt: vătămări corporale, provocarea de handicapuri sau chiar a morţii victimei. Violenţa psihologică/psihică (include violenţa emoţională şi cea verbală): insulte, jigniri (referitoare la aspectul fizic, la capacităţile intelectuale sau la îndeplinirea responsabilităţilor pe care le are victima în cadrul familiei), ameninţări, intimidare, şantaj emoţional, inducerea fricii, presiune continuă, teroare, privare de alimente sau de somn, discreditare în faţa celorlalţi. Denumită şi „abuz emoţional”, violenţa psihologică este folosită pentru a manipula şi controla; efectul este cumulativ în timp, cu consecinţe grave pe termen lung pentru victimă. Violenţa sexuală/abuzul sexual constă în orice contact sexual nedorit de către partener sau cu privire la care partenerul nu poate să-şi exprime consimţământul. Contactul sexual fără consimţământ este considerat viol. Acest concept cuprinde violul marital, dacă relaţiile dintre parteneri sunt oficializate, şi violul în general, pentru alte tipuri de relaţii sexuale obţinute fără consimţământ prin forţă, ameninţare şi/sau constrângere din care rezultă vătămarea fizică a victimei în perioada actului sexual sau vătămarea organelor sale genitale, inclusiv prin folosirea de obiecte sau arme, intra-vaginal, oral sau anal; (c) obligarea victimei să întreţină relaţii sexuale fără protecţie împotriva sarcinii sau a bolilor cu transmitere sexuală; (d) criticarea sexualităţii victimei şi invocarea de apelative denigratoare sexual la adresa acesteia. Violenţa economică reprezintă scăderea resurselor şi autonomiei victimei prin control asupra resurselor financiare şi a accesului acesteia la bani, obiecte personale, hrană, mijloace de transport, telefon şi alte surse de protecţie sau îngrijire de care ar putea beneficia. Violenţa economică se manifestă prin comportamente precum interdicţia din partea agresorului ca victima să se angajeze sau să-şi păstreze locul de muncă, refuzul agresorului de a da bani victimei pentru necesităţile de bază şi neimplicarea în nici un fel a victimei în deciziile legate de administrarea bugetului familiei, victima fiind astfel menţinută într-o stare de dependenţă faţă de agresor. Violenţa socială reprezintă o formă de violenţă psihologică pasivă, care constă în controlul victimei, izolarea acesteia de familie sau de prieteni sau monitorizarea activităţilor acesteia şi care are drept rezultat întreruperea sau insuficienţa relaţiilor sociale, precum şi restrângerea accesului la informaţie sau asistenţă. Violenţa împotriva femeilor are numeroase consecinţe şi efecte negative, grave, atât pe termen lung cât şi pe termen scurt, directe (asupra victimei) şi indirecte (asupra persoanelor care asistă la actele de violenţă). În ceea ce priveşte starea de sănătate, victima poate suferi o serie de vătămări corporale, cu grade diferite de gravitate, care pot necesita mai puţine sau mai multe îngrijiri medicale. În funcţie de gravitatea acestora, ele pot avea urmări grave şi pe termen lung, mergând până la infirmităţi, pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă sau moartea victimei. În ceea ce priveşte sănătatea mintală, victimele pot suferi, datorită abuzurilor, o serie de tulburări tranzitorii sau permanente în sfera emoţională, cum ar fi: depresii acute sau cronice, anxietate, fobii, atacuri de panică, insomnii, coşmaruri sau sindrom post-traumatic. În funcţie de durata şi natura abuzului, pot surveni tulburări de personalitate şi de comportament, tulburări alimentare şi tentative suicidare; de asemenea, pot apărea comportamentele de dependenţă (victimele refugiindu-se în consumul de alcool sau de substanţe tranchilizante). Viaţa profesională şi economică a victimei va fi afectată de lipsa unui loc de muncă sau de pierderea acestuia, în urma interdicţiilor partenerului de a se încadra în muncă sau a scenelor de gelozie ale acestuia, fără a mai menţiona absenţele - consecinţa violenţelor fizice care necesită îngrijiri medicale.Veniturile insuficiente sau absenţa lor vor crea dependenţă financiară faţă de agresor, mai ales în lipsa resurselor alternative (situaţia este mai gravă dacă victima are copii minori în îngrijire). Victimele care reuşesc să-şi păstreze locul de muncă întâmpină dificultăţi de concentrare şi performanţă, datorită stresului şi tracasărilor la care sunt supuse de către agresori. Din punct de vedere social, victimele sunt izolate treptat şi, în cele din urmă, total de familia de origine, grupul de prieteni, colegii de serviciu sau de serviciile de asistenţă socială. Izolarea socială a victimei reprezintă unul dintre cei mai severi factori de eşec în încercarea acesteia de ieşire din această dependenţă. În cadrul acestei campanii, prin activităţile specifice Compartimentului de Evaluare şi Promovarea Sănătăţii – transmitere de informaţii la temă prin mijloacele mass-media, prin intermediul site-ului instituţiei noastre, a ONG-urilor partenere, a instituţiilor cu personal preponderent feminin etc, inclusiv în mediul rural prin intermediul societăţilor de TV de cablu, a asistenţilor medicali comunitari şi mediatorilor sanitari; elaborare şi distribuire de materiale informative, informări, instruiri, întâlniri interactive, dorim să încurajăm femeile să-şi cunoască drepturile, mai ales să ştie că cercul violenţei nu se rupe prin toleranţă şi tăcere, că, dacă rămân lângă bărbaţi violenţi îşi pun propria viaţa în pericol şi, dacă sunt mame, şi pe a copiilor. Ne dorim ca şi comunitatea să sprijine aceste victime oferind alternative pentru ca femeile să poată avea curajul să vorbească despre abuzurile pe care le suferă şi să poată pleca de lângă agresor, găsind oricând un adăpost, înţelegere, suport şi sprijin pentru reintegrarea în societate. |
